Ce caut eu in lumea mea?

M-am trezit adult! M-am trezit poate prea brusc pentru ca am incercat sa ma mentin copil mult prea mult. Am lasat copilul din mine sa ia o pauza. Poate va reveni din cand in cand. El nu moare. El doar se joaca in alta parte. Am uitat cum sa actionez numai in functie de ce simt sau am uitat sa simt sa actionez pentru binele meu si nu pentru binele altora. M-am trezit judecata de ceilalti si m-am ferit cat am putut de judecata lor. Azi nu-mi mai pasa. Voi face ce simt ca e bine si doar atat. Fara sa cad in penibil si fara sa cad in extreme. Sa cad doar in propria-mi placere de a trai cum imi e bine. Cu cat voi incerca sa-i multumesc pe ei cu atat voi uita de mine si de acel bine al meu. In fond suntem liberi si trebuie sa actionam liber. Asta ma face increzatoare dar ma si sperie. Ma motiveaza dar ma si nelinisteste. Mereu imi va fi teama de necunoscut. Lupta se da in mine pana voi gasi acel echilibru, iar cand il voi gasi va trebui sa am grija sa-l si pastrez. Realizez ca este doar o etapa. Dificila sau nu va depinde tot de mine. Tot mie va trebui sa-mi demonstrez ca POT si voi putea.

jeux d'enfants

Peste tot sunt jucarii.
O jucarie pentru mine , una pentru tine, una pentru el, jucarii pentru noi toti. Jucarii create de noi tot pentru noi. Viata este o joaca continua. Unii o iau in serios, altii nu. Dar tot joaca e. Cand obisnuim sa devenim prea seriosi sau prea tristi ne intoarcem la jocuri, privim inapoi si tindem catre copilarie. Daca unii dintre noi nu s-au bucurat de ea la timpul ei , se vor bucura acum. Au tot timpul sa se bucure! Ne bucura culorile, ne bucura animalele, ne bucura jucariile. De aceea le creem tot timpul, chiar inconstient. Nu ne putem oprii din joaca. Ne creem jucarii pentru a zambi. De cate ori nu ai auzit spunandu-ti-se "te porti ca un copil"sau"esti inca un copil". De ce aceasta constatare este o trasatura negativa? n-am inteles niciodata si nu voi intelege. Probabil este inteleasa ca fiind negativa cand nu este manifestata la momentul potrivit, insa mereu de cate ori avem dorinta de a ne comporta ca niste copii ar trebui sa o facem.In fond copilul din noi va exista intotdeauna. De ce sa il incatusam? Observi cat sunt de independenti copii in actiunile lor? Ei oricand ar colora si infrumuseta totul in jur. Nu ti-ar face rau. Doar s-ar juca cu tine. Dar imediat apare adultul care il incorseteaza pe copil, il constringe, facand din el un copil mare ca si el. Se pierd copii din noi. Un adult nu este altceva decat un copil mare, informat insa de fapt DEformat. Primii copii au crescut, jocurile s-au complicat odata cu ei, ajungand chiar ele sa le complice viata in final. Ei le strica, ei le repara, ei le inventeaza si reinventeaza.
In fiecare zi suntem prinsi in jocuri. In fiecare joc exista reguli iar in final va fi mereu un invingator si un invins. Ziua intraga e o joaca. Suntem tristi atunci cand nu ne plac jocurile sau cand nu stim sa le jucam. Dar sunt altii care ne invata. Niciodata nu poti ramane pe dinafara, e un joc pentru fiecare. Unii joaca cinstit, altii nu.Mereu ne vom crea jocuri din ce in ce mai dificile pentru a ne complica viata insa mereu ne vom intoarce la cele simple care ne redau zambetul.
Acum du-te si te joaca!

aripi

S-a gândit vreodată cineva că un singur "nu" iţi poate face rău?
Şi-a amintit cineva oare de amintirea ta când tu nu mai erai?
De câte ori ai încercat să nu răneşti pe alţii si te-ai rănit pe tine?
Sunt gânduri infinite de care eşti asaltat din ce în ce mai mult si treptat te obişnuieşti cu un chin care te ţine treaz..Cu o durere ce îţi amorţeşte simţurile şi te-infioară..Cu valuri mari de vise măreţe dar neîndeplinite ...
Te obişnuieşti cu viaţa!
Şi-atunci iţi doresti să evadezi din lumea ta într-un mister.Să fii altcineva altundeva făcând cu totul altceva.Să incerci a fii tu insuţi numai pentru tine...Dar fără imaginaţie nu poţi face nimic.E darul tuturor de a işi ţese o lume nouă. De a construi fictivul pe baza realitătii...
Te-obişnuieşti prea mult cu tot ce te-înconjoară. Şi parcă ai ochii orbiţi de pânza uitării eterne. Iţi pierzi şi fericirea din cauza tristeţii.Devii mai visător sau poate prea real.Trădezi un sentiment pentru un lucru simplu.Te-nfrunţi pe tine insuţi dar iţi rămâne o lume-ntreagă.Şi când finalul incearcă să mai salveze ceva., apelezi la imaginaţie ca la un vechi prieten. de care-ţi aminteşti mai mult la nevoie...
Te superi când esti evitat deşi aşa ai vrut. Te resemnezi si cauţi în tine optimism.Şi vezi de dinainte aripile energice de vânt si praf. ce efemer constituie drumul tău spre viitor.
Nu ai pierdut chiar totul,căci primeşti în schimb o lecţie. O lecţie de viaţă prin care înveţi să fii şi singur.Înveţi să ştii,să uiţi,să ierţi,s-ajuţi,să râzi şi să continui.Înveţi să-ţi aperi lumea ta de ceilalţi.Să fii fericit chiar dacă nu poţi sa arăţi.
Şi prinzi asa aripi de speranţă si-ţi faci din timp rezerve de fericire pentru atunci când viaţa te va răni prea tare...

si copacii deseneaza :)